S-au stins ultimele ecouri după Zilele Rădăuțiului. Rădăuțenii, dar mai ales musafirii veniți din localitățile învecinate sau din străinătate au avut la dispoziție câteva zile de chef pe alese: preparate culinare diverse, muzică pentru toate pretențiile de la folclor la muzică ușoară, paradă, costume populare și dansuri ” de import”, tiribombe, ciocane și mașinuțe, corturi cu chiţibuşărie pentru shopping, artiști ambulanți, polițiști și jandarmi și evident precum vechiul slogan ”nicio masă fără pește…” nu puteau lipsi din peisaj politicieni de carton, cu limbă de lemn care au ”traNversat” ca să ”iNdentifice”. Evident că mulți Gică contra vor deveni vocali privitor la zgomot, bețivi, cheltuieli, șpăgi, interese politice sau organizatori
fără merite la vremuri când asfaltul geme de găuri și babele vor concert. Cert este că în acest an am asistat probabil la cea mai reușită ediție a Arcanului de până acum, cu cel mai mare număr de grupuri din străinătate și formații renumite în concert. Spre dezamăgirea unor politicieni care propovăduiau un fiasco, funcționarii rădăuțeni au demonstrat că implicarea consilierilor sau a edililor, ajută cam cât o frecție la un picior de masă, dacă nu chiar încurcă sau produc breșe în bugetul alocat sau realizat. Evident că după circul cu primar arestat, suspendat, Consiliul dizolvat și câteva instituții plutind în derivă, organizatorii Zilelor Rădăuțiului au demonstrat că se poate, că ”tinerii fără experiență” se pot ridica deasupra promisiunilor demagogice sau electorale ale aleșilor și nu în ultimul rând că ar fi timpul să suflăm în iaurt înainte de a decide pe mâna cui dăm frâiele unui oraș secătuit de interesele meschine ale unor pretinși ”gospodari”, ”cârmuitori” sau ”știutori”. S-a aplaudat mult în parcarea centrală, însă aplauzele de după se cuvin organizatorilor, celor care de obicei nu se văd, dar se străduiesc pentru o bună desfășurare, de fapt o stare de normalitate, uitată de noi rădăuțenii.
