“Va scriu indignat si sper ca prin gazeta dvs. si altii sa-mi auda parerea. Pentru ca varsta mea se mai inscrie inca intr-o marime de pantof, dar nu am auzit de asemenea fenomen muzical la Radauti si pentru ca intr-o etapa din viata, am intregit randurile la balet, opera sau filarmonica, am hotarat ca nu pot rata asemenea afis. Joi seara, ma infiintez asadar la sala Bibliotecii Tudor Flondor pentru Concertul de muzica de camera “FANTEZII AUTUMNALE”, organizat (adica platit) de dl. Gheorghe Burciu, consilierul. E greu sa reproduci intr-un orasel mic de provincie atmosfera de foaier, dar sunetele de acordaj a instrumentelor si lumina difuza din sala ma transpun deja in concertele amintirilor mele. Tocmai cand ma gandeam la gestul nobil al organizatorului, fara conotatii politice, concertul incepe si odata cu el evenimentele care ma fac sa pricep de ce alti oameni nu se mai zbat pentru “culturalizarea maselor”. Cu un zgomot nesuferit, usa grea de la intrare a intors mereu capetele spectatorilor catre melomanii intarziati. Pentru cucoana din fata mea, intelectualitatea este o notiune ce se masoara in kg. de parfum rusesc. Cu doua randuri mai in fata, o “personalitate” locala a acompaniat cvartetul cu melodii celebre interpretate la telefon si realizez scarbit prezenta unora veniti de fatada. Ce-o fi inteles din concert mamica a carei progenitura scapa mereu masinuta pe jos, intreband mereu cand se termina? Dar politicienii intarziati care au stat doar 10 minute, pentru a fi filmati si apoi si-au continuat fieful cu Gavrili si Mihaele? Pentru ei nu este jenant cand se trezesc singurii aplaudaci din sala, care inca nu au aflat ca intre acte nu se aplauda!!!!. Pentru ei, intelectualii de mucava este firesc sa vorbesti la telefon sau cu vecinii de scaun, sa deranjezi jumatate de rand pentru ca sa te dezbraci, sa te ridici in picioare pentru a vedea cine mai este in sala, sa faci glume de bazar de genul: “-De toba si trompeta nu le-au ajuns banii??”. Pentru ei este important sa spuna “- Vin de la un concert, am fost vazut in lumea buna”, o lume din care nu vor face parte niciodata, caci oricat de multi le-au carat trena, nu s-a gasit inca nimeni sa le explice ca Mozart, Dvorak si Puccini nu au dat autografe, nu s-au batut in discuri de platina sau CD-uri si orchestra nu poate fi data mai tare din telecomanda.”
Vii aplauze!!!
