Să tot fie ceva ani de când Nicolae Corjos și Tudor Caranfil mi-au semnat prima diplomă (1994) la „Toamnă la Voroneț” și de atunci m-am lipit sufletește de cel mai vechi Festival de Film din România. N-am reușit să găsesc filmul din 1981, al lui Ferdinand Mikitovici, de unde-i vine numele, dar am devenit unul din cei mai devotați spectatori. Au urmat alte diplome pe care s-au mai semnat Mircea Bunescu, Andrei Blaier, un trofeu de festival în 2009, alte diplome, nu puține și aseară Ovidiu Lazăr, Marian Țutui și Alexandra Gulea m-au răsfățat cu premiul pentru cea mai bună regie a unui film documentar (Cetățenia).
Am participat în ediția a 45-a cu două filme: „Cetățenia”, un documentar care transmite mesajul unor timpuri trecute, într-o similitudine nedorită cu prezentul și „Loterie cu final închis”, un scurt metraj, ficțiune, inspirat dintr-o întâmplare reală. Filmele au fost realizate cu buget zero, nu că nu găseam fonduri sau sponsori dar pasiunea bate foamea de când e lumea. Evident că tot „pe sărăchie” mi-au fost alături toți, fie că au fost actori de la Teatrul sucevean sau din Iași sau figuranți, amatori, prieteni, cărora le mulțumesc, chiar și celor care au râs când le-am spus că fac un film sau celor care ne-au pus piedici (au încercat).
Dincolo de premiul humorean pentru „Cetățenia”, „Loterie cu final închis” a fost selectat la Court(S) de Prison – Bordeaux în Franța, la BIFF București, la NIFF – USA, și ăsta e doar un alt început pentru că atunci când se închide o fereastră se deschide o poartă.
