De fiecare dată când ninge mă gândesc că aşa trebuie, pentru ca sărbătorile să ne găsească curaţi, şi zăpada să mai astupe din mizeriile decăderii umane. În lipsa zăpezii, bună şi ceaţa de astăzi care dacă nu astupă măcar blurează realităţile murdare. E vremea colindelor şi a cadourilor şi de cele mai multe ori cântecul copiilor nu mai vesteşte naşterea Pruncului ci faptele fariseilor, a celor care îşi aduc aminte de nevoiaşi şi năpăstuiţi doar la Paşti şi la Crăciun şi numai în prezenţa aparatelor de filmat sau fotografiat.
Pentru ei nevinovăţia, puritatea şi naivitatea copiilor este lest în balanţa cu care-şi cântăresc milostenia. Tot ceaţa mă împiedică să văd până sus de tot, unde căţăraţi pe piedestalul mărinimiei, organizatorii unui spectacol la modă (de caritate adică) au încercat să scoată un copil de pe scena spectacolului. Nu pentru că purta numele unui adversar politic, ci pentru că… nu şi-a adus negativul piesei! Numai că aşa e ceaţa, uneori îşi destramă vălătucii şi lasă la iveală copii care spun lucruri trăsnite: "… -dar dacă eu cânt vocal şi mă acompaniez singură la pian… ce negativ trebuia să aduc?!!!!…" Bravos stimabililor! Cât despre milostenia de doi bani şi de două ori pe an, se vede că nu aţi auzit despre pilda care spune: decât să-i dai unui om un peşte, mai bine cumpără-i o undiţă! În lipsa zăpezii bucuraţi-vă de ceaţă! Din cauza ei numele unora nu se pot citi aici şi nu din respect.
CEAŢA vut cu …
