Astazi am zarit un cosar, unul adevarat. Pe moment m-am blocat, nu credeam ca mai exista, unul in carne si oase cu franghie si perie de sarma, cu bila de metal la capat. Credeam ca a disparut asemeni franghierului de la coltul strazii sau ca s-a reprofilat asemeni depanatorului radio-tv care era atat de cautat cu doar cativa ani in urma, de trebuia sa astepti interventia lui divina zile sau chiar saptamani. Cate drumuri nu faceam cu televizorul legat in patura la usa lui si cate interventii sa urgenteze un PL500. Da, stiu ca e de bine daca vezi cosarul dar ce trebuie sa faci cand te intalnesti cu el ?;…parca era ceva …sa te tii de un nasture? nu cred, asta parca era cu popa sau cu salvarea, dar nu mai merge nici asta ca la atatea ambulante si preoti ….astea da meserii, nu ca cizmaria, croitoria sau ceasornicaria pe cale de disparitie. Ramane doar intrebarea daca mergand tot asa din rau in mai rau, nu vom umbla iar cu rugaminti la usa lor pentru un petec sau o reconditionare? Daca se termina tot de furat in tara asta, ce or sa faca politicienii? Munca voluntara sau o sa ii prinda cu forta cum prindeau odata flacaii cu arcanul, sa ii duca sa serveasca patria in Parlamentul unicameral sau in Consiliu. Mama ce or sa mai numere AMR-ul mandatului si ce frumoase vor fi alegerile cind vor alege un primar si el nu si nu, ca in povestea cu Pacala. Dar pana atunci oameni buni cautati si atingeti cosarul, pozati-va cu el sa povestiti nepotilor de unde venea odata norocul.
munca bratara dacica
