A căzut cortina peste ultimul bal închizând stagiunea bobocilor din Rădăuți. Invitat sau „nepoftit” am fost la toate manifestările cu final MISSterios, cu eșarfe, coronițe și buchete, ba chiar mai mult, le-am transmis LIVE, pe internet, să poată fi urmărite și de mătușile plecate la ciuperci, căpșuni sau studii de bonă. Mulți veniți, puțini chemați. Într-o paradă pestriță, cu decoruri, filme, fotografi, realizatori, organizatori sau regizori, mixați cu wați din belșug ierarhiile se decantează repede. Strecurat printre balurile „covrigarilor”, Liceul Tehnologic
Vicov este de apreciat, nu pentru curajul de a urca pe scena de la noi, ci pentru că a reușit să-și plaseze calitatea spectacolului dincolo de cel puțin unul din balurile autohtone. Despre acestea pot spune că m-au mișcat. Da, odată cu balconul și candelabrul, am vibrat de multe ori din pricina decibelilor la maxim dar și din pricina unor suporți de microfon, cu pretenții de soliști(e), afoni ca un perete de pivniță. Și publicul pot spune că mi-a lăsat ceva impresii, aranjate între: „dă-te bă cu camera că nu văd..”, fluierături, înjurături sau vorbe „jilave” împachetate în glume nesărate. Bătălia a fost grea, au contat desigur decorurile, ținutele, invitații speciali, probele și cântarul juriului. Nu pentru că mafia și corupția sunt la ordinea zilei, ci pentru că în Colegiul Tehnic Rădăuți „T” = TALENT, „Clanul CTR” a ciuruit celelalte baluri Rădăuțene și sub ultima rafală de mitralieră d'al Capo dei tutti MISS, alături de „actori” s-a făcut țăndări globul de cristal al elitei Hurmuzachi. Desigur nimeni nu-i perfect și Clanul CTR a făcut greșeli, a încercat să le mușamalizeze în stilu-i mafiot dar nu pot trece cu vederea prețul biletelor. Este inadmisibil să practici prețuri de dumping, mascând un MUSIC-HALL sau un spectacol de revistă sub titlul de bal al bobocilor. Un show bine regizat, cu muzică excepțională, cu dansuri și compoziții scenice extrem de atent alese, cu un număr mic de organizatori și fără o listă interminabilă de sponsori, cu un juriu ales nu cules, cu filme bine făcute, cu un public cizelat chiar fără paznici, într-un cuvânt „la famiglia!”. Uneori cei învinși zâmbesc amar dar aplaudă, în semn de recunoștință pentru cei mai buni și pregătesc revanșa din următoarea stagiune, până la care sunt cu ochii pe voi!
Елиот Нес
