Am înţeles deja că “iarna nu-i ca vara” şi musai ne atacă mişeleşte şi pervers doar pe la spate, pe nepregătite, când suntem în concediu sau în zile de sărbători, când avem maşina în service sau când meteorologii se judecă cu vedetele. Anotimpul ăsta cu năbădăi continuă să ne servească aceleaşi lecţii încă de prin 1896 pe când George Coşbuc scria „ Iarna pe uliţă” şi astăzi de mare actualitate. Dacă unii cârcotaşi se plâng de mormanele uriaşe de zăpadă, ei bine nimic nu s-a schimbat pentru că vorba poetului: „…dar stau gramadă / Peste sat.” Că unii şoferi sunt cam nervoşi şi patinează neputiincioşi, ei bine tot poetul…” Vîntu-i liniştit acum/ Dar navalnic vuiet vine/ De pe drum” . Dacă trotuarele sunt înzăpezite şi pe stradă este lunecuş de-ţi rupi gâtul… păi tot Georgică a prezis-o: „…Prin zapadă fac mătănii/ Vrând-nevrând.” Nu-mi spuneţi că nu pricepeţi la cine se referea Coşbuc când pana lui a scris: „…Gura fac ca roata morii: / Şi de-a valma se pornesc, …./Cei mai mari acum, din sfada, /Stau pe-ncaiereste pusi: /Cei mai mici, de foame-adusi, /Se scâncesc şi plâng gramadă/Pe la uşi”, că doar nu e de ici colea să fii consilier sau să faci parte din comandamentul pentru situaţii de urgenţă , başca locţiitor la comandă. Evident că eroii mor în picioare şi bătrânul Coşbuc ştia: „El e sol, precum se vede, / Mă-sa l-a trimis în sat, / Vezi, de-aceea-i încruntat, / Şi s-avântă, şi se crede / Că-i bărbat:”, … „ Cade-n brânci şi se ridică / Dând pe ceafă puţintel / Toată lâna unui miel: / O caciulă mai voinică / Decât el.” Cert este că şi pe vremea poetului unii purtau căciuli mult peste măsura lor, fapt care prevestea încă de pe atunci apropierea bruscă a orizontului : „”Uită-i, mă, căciula, frate, / Mare cât o zi de post …”. Să nu credeţi că pe vremea aia gospodarii făceau clacă la lopeţi, erau cârcotaşi, după cum…: „Nu e chip să-i faci cu buna / Să-şi păzească drumul lor! / Râd şi sar intr-un picior, / Se-nvârtesc si ţipă-ntruna / Mai cu zor.” Nu mai încape îndoială că se făceau şedinţe . Sigur! Eficiente şi : …. „-Ce-i pe drum atata gură?” / -“Nu-i nimic. Copii şrengari.” / -“Ei, auzi! Vedea-i-aş mari, / Parcă trece-adunatura/ De tătari”.
Romica sperJurcă
