A-nceput de mult să cadă
Câte-un stâlp, ca nu-i de stat
Parcu-i proaspăt renovat,
I-au mai mai strâns dar cad,
Grămadă pe-nserat
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe topliţă nu-i fum.
Omu-i liniştit acum,
Cad şi miguri, cad şi oameni,
Iar guvernul e pe drum.
Nu-s copii cu multe sânii,
Nu se împing, nu sar râzând;
I-a mustrat comunitarul,
Rând pe rând.
Gură fac că roata morii
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prind puştii mici de-o şchioapă
Că aleargă, sau glumesc.
– “Ce-i pe drum atâta gura?”
– “Nu-i nimic. Copii ştrengari”.
– “Ei, auzi! Vedea-i-aşi mari,
‘nalti ca stâlpii…
Doar că …nu aşa de rari…
Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că nu-i de vină,
Că-i român!…
Stâlpi n-or mai cădea degrabă
Nu-i de unde aşa belşug…
Cum nu?, mulţi se-ntreabă
Da-n parcul de peste drum?
George Ciubuc
