Vă semnalam în 28 martie că în şedinţa Consiliului Local rădăuţean au apărut oareşce dispute privitoare la amplasarea parcurilor de distracţii în centrul oraşului, sumele “sponsorizate” pentru închirierea domeniului public, pe contracte cu valori ce depăşesc plafoanele din legea
sponsorizării, s.a.m.d., situaţii care aruncau într-un con de umbră legalitatea şi moralitatea, declinând cinstea şi transparenţa. Evident că vorbim doar de vendete politice şi de insinuări obraznice, pentru că numai cine nu a organizat nu ştie câtă muncă (răsplătită) apasă pe umerii celor implicaţi. În realitate nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase, iar în următoarele şedinţe propun modalităţi de închiriere a domeniului public, alte zone de desfăşurare, licitaţii şi dezbateri susţinute, luări de cuvânt şi emiteri de păreri pentru ca zilele oraşului să se bucure de aprecieri maxime. Câte ore pierdute în dezbateri sterile, propuneri, luări de cuvânt, analize şi păreri pe temă dată? Câţi dintre consilieri ştiau la acea dată că vorbesc în pungă ca difuzorul gării, pentru că încă din 21 februarie cineva din administraţie făcuse deja cărţile şi le parafase prin contract din aceiaşi zi cu data de depunere a cererii? Cât despre o altă ofertă mai mult decât dublă faţă de cea adjudecată nu mai vorbim şi nici despre ipocrizia cu care unii nu se mai doresc organizatori sau se prefac interesaţi de părerea altora. Şi vă spuneam că urşii nu au piercing în talpă…
toboganul cu trei peceti
