Ieșirile necontrolate ale mulțimii în stradă ar trebui să dea de gândit celor care ne conduc, și totuși câteva chestii se bat cap în cap. Oricât ar fi de supărați pe ordonanța băgată pe sub ușă, la ceas de seară, manifestanții ar trebui să autorizeze protestul și să respecte organizările în termeni civilizați. De ce să ataci un cordon de jandarmi? Se va auzi mai tare protestul dacă ești cu un metru mai aproape de o clădire? Ce fel de părinte își expune copilul intr-o manifestare sau înfruntare cu jandarmii, oameni plătiți și antrenați sa intervină, nu doar la deszăpeziri și inundații, ci și împotriva celor care cred că legea și dreptatea se împart in stradă. Acțiunile celor din stradă și deopotrivă ale Parlamentului, sunt în aceste zile monitorizate de Parlamentul European. Sunt oare cei împotriva cărora se îndreaptă protestatarii , aleșii majorității cu drept de vot din țară? Exista interese de manipulare a maselor? Media județeană titrează numărul protestatarilor de la Suceava între câteva sute și câteva mii, cu diferențe destul de mari. Efectul copy a generat și la Rădăuți creerea unor evenimente pe Facebook, la care, ca de obicei, muți subscriu, puțini ajung, iar cei rămași sunt atât de „vehemenți” în susținerea protestului, încât se adăpostesc cu lașitate în întuneric, dezarmați de apariția unei camere de luat vederi, dar își fac selfie cu bezna, exagerând numărul celor prezenți. Câți dintre ei știu diferența între amnistie și grațiere? Câți au citit cele șase articole din ordonanța care explică cine beneficiază de ea? În gașca de langă statuie, între puținii prezenți sunt tineri, o parte dintre ei fără drept de vot și fără înțelegerea unui sistem complicat în care uneori și politicienii dau greș. Cu siguranță cine a greșit trebuie să ispășească, logic că o lege sau o ordonanță bună nu se scrie pe genunchi și se promovează în miez de noapte, dar după aceiași logică un protest „dezorganizat”, poate transforma un apel la normalitate într-un țipăt de durere, pentru că de la extaz la agonie nu-i decât un pas.
