Suferințele unei terase

Fumătorii ce ieșeau pe terasa primăriei se împiedicau mai deunăzi, de doi paleți cu pavele, „refugiați” acolo. Am și comentat cu unii, la vremea respectivă, despre ideea de „pavaj pe terasă”, numai că la scurt timp, fără tamtam sau tăieri de „panglică”, terasa și zidul de sub ea au început să „respire” greu, sub povara celor câteva tone de piatră și nisip adăugate pentru „utilitate și înfrumusețare”. Nu au trebuit multe luni, pentru ca doctorul timp să desăvârșească „opera” și povara de piatră, plină de apă acum, să pună în pericol tavanul casieriei de dedesubt, și zidurile pe care se sprijină terasa. De! Clădirea de patrimoniu cu cheltuială se ține și pentru că paza bună trece primejdia rea, altă echipă s-a mobilizat de urgență, să „decapeze” terasa, înlăturând surplusul de greutate format de pavaj și nisip, iar după ce soarele va usca „amprenta meseriașilor”, o altă echipă să izoleze terasa cu materiale moderne și ușoare de tip rășini, evident cu alți bani, altă distracție și altă manoperă. Și când te gândești că cineva și-a trecut lucrarea respectivă la capitolul „mari realizări și înfăptuiri”…

P.S. …Am zis eu ceva de barieră???