Praf în ochi, dar vanilat!

Diferența între definitiv și provizoriu ține doar de timp și cum timpul este o noțiune relativă, nimic nu este mai definitiv decât provizoratul. Definitivul nu crește peste noapte, nu apare din neant. El este un provizoriu, metamorfozat, transformat lent, sub ochii tăi, care se obișnuiesc cu peisajul, asimilându-l cu normalitatea și firescul. Așa stau lucrurile în construcții, la Rădăuți. Așa ni se obișnuiesc ochii cu câte o apariție în peisaj, despre care suntem informați că este doar pentru perioada verii, vară în care de fapt cateva structuri ușoare de plastic si lemn, se transformă în ditamai ziduri, antifonate și zugrăvite. Așa se extind spațiile unor firme, mușcând centimetru cu centimetru, dintr-un domeniu ce se transformă din public în privat. Uneori (dar nu prea des) constructorii prea zeloși, care s-au luat cu munca și din viteza hărniciei construiesc câte un etaj în plus, sau sar din desenul planșei cu câțiva metri, sânt urecheați …doar așa de ochii lumii și de gura „papagalilor care nu pot dormi de grija altora”. Teoretic există legi care permit diriguitorilor urbei să intre cu buldozerul în șandramalele fără de lege, Băsescu a fost aplaudat în Cișmigiu, pe tema asta. Evident că-ți trebuie, verticalitate, curaj și mai câteva chestii denumite generic ouă. De ceva timp se face mult tapaj pe câteva construcții demarate în buricul târgului, cu durere în caiet față de anumite servicii din Primărie. „Afectați” brusc, lucrătorii din compartimentele cu ștampilă, iau atitudine, se autosesizează, ba chiar se riscă să dea și o amendă de 2.000 de lei, eliberată pe rețetă de praf în ochi, cu recomandări de liniștire, până trece valul. Aducerea terenului la starea inițială, demolarea, imputarea cheltuielilor, devin așadar noțiuni solubile în timpul care vindecă răni și vorbe jilave. NU CRED!!!  că se va schimba ceva, pentru că sunt prea mulți ani de când se consumă kile de hârtii, zeci de mega vorbindu-se despre betonul din lac, etajele și mansardele în plus, extinderi, transformări, săpături, sistări, crăpături și altele, toate fără autorizații. Și mai cred că adevărul stă doar în arhiva mea foto, din care unele imagini nu se pot suprapune peste „realitate”. Cât de provizorii sunt cei patru stâlpi pentru care s-a dat amendă, o să constatăm probabil după închiderea spațiului, la fel ca și cel de pe colțul alăturat, care a fost tot o terasa cu statut provizoriu. Cât de tare a „durut” amenda? cam atât cât să demarezi o altă lucrare, cu demolare la intrarea în clădire, fără nicio autorizație de la instituțiile în drept.