S-a scurs deja o moviliță din nisipul clepsidrei electorale, la a cărei final va trebui să-mi ung ştampilă-n tuș ca să-mi lunece părerea în urnă. Mulți sunt încă dezorientați și foarte mulți dornici de vot, da să-i voteze pe toți, pe toți odată; deși greu de crezut că le-ar ajunge tușul. Lupi în blănițe imaculate de mielușei, vânzători de iluzii, bârfitori sau manipulanți, nevinovați sau ignoranți, stau toți încolonați spre sita care va cerne și va discerne care cu cine va face alianțe. Și de acolo începe jocul, meciul care va dezavua dezorientații și nehotărâții, de fapt cei cu memoria scurtă, pentru că de cele mai multe ori poți umple talerul balanței cu amintiri suficiente cât să se încline spre opțiunea care zace în conștiința lor. Uitarea ! Bat-o vina ! Așterne uneori un voal peste ochi, peste gânduri și istoria tinde să se repete. Am uitat când am votat răul cel mai mic, schimbarea, am uitat când județul și țara priveau cu uimire spre Rădăuți. Se uită senzaționalul titlurilor media care începeau cu „La Rădăuți”. S-au schimbat legile țării din cauza „situației de la Rădăuți”. Câte orașe de talia Rădăuțiului se pot mândri cu atâția candidați? Sau de ce nu, cu atâția votanți, pentru că ultimul recensământ scoate la iveală mai puțini Rădauțeni decât cetățeni cu drept de vot a reușit să adune Biroul Electoral de Circumscripție. Dar și peste astea , cândva se va așterne uitarea, odată cu gunoiera care va mătura afișele rămase după campanie, voturile nefolosite, promisiunile deșarte, publicațiile efemere și conturile false de facebook, candidații cu buzele umflate, sponsorii păgubiți și votanții deziluzionați.
