Viaţa de licean ar fi probabil anostă fără chefuri şi fără balul bobocilor. Am fost la Balul Bobocilor de la Colegiul Eudoxiu Hurmuzachi. Făcând abstracţie de clasele din care provin, nu prea am reuşit să identific "boboci", ci mai degrabă tineri maturizaţi şi mobilizaţi să arate juriului şi celor prezenţi că provin dintr-o şcoală elitistă, capabilă să dărâme oricând mitul superiorităţii balurilor de la Ştefan sau Rareş.
Mi-a plăcut tema balului şi felul în care protagoniştii showului şi-au făcut intrarea în scenă, tocmai pentru că ştiu de câţi tineri şi de câtă muncă de culise este nevoie. Felicitări celor ce nu s-au văzut dar s-au simţit prezenţi, acolo în planul doi, în întuneric, dincolo de cortine sau în spatele camerelor, dând strălucire ecranelor şi suport scenei. Mi-au plăcut ţinutele, şi punerea lor în valoare prin alegerea momentelor în care fiecare cuplu participant s-a prezentat. Timiditatea este probabil inerentă în asemenea cazuri şi probabil stăpânirea prezentatorilor a dat curaj participanţilor. Juriul a avut o sarcină grea, însă decizia lor finală a fost pe placul spectatorilor şi a coincis cu popularitatea celor mai buni. Observ că an de an spectacolele sunt tot mai riguros pregătite şi competiţia între licee este tot mai acerbă. Evit să scriu despre miss sau mister 2013, tocmai pentru că diferenţele între participanţi au fost mici şi toţi au meritat să fie pe scenă. A fost mai mult un spectacol de grup decât o competiţie sau o bătălie pentru o coroniţă sau o eşarfă; talente, aptitudini şi pasiuni reunite într-o regie şi o coregrafie cu zeci de ore de repetiţii. Şi poate cel mai mult mi-a plăcut că au venit să se distreze şi să se simtă bine, fără ca în tinereţea lor să se regăsească ranchiuna, gelozia, invidia, ipocrizia şi alte "calităţi" ale celor mari. Deşi unele voci şi-ar fi dorit probe mai dificile sau axate mai mult pe cunoştinţe, organizatorii au păstrat registrul de BAL considerând probabil că participanţii mai au suficient până la BAC.
alta mască
