A trecut și ziua națională a României, cu paradă, fanfaronadă, Arc de Triumf, fasole cu cârnați, steaguri fluturate și politicieni semidocți și bâlbâiți care au văzut în asta „o oportunitate pentru că vin alegerile”. Dincolo de toate, anul acesta cel mai mult mi-a plăcut PROTV, nu pentru că au sărbătorit odată cu țara, ci pentru că au reușit să strecoare într-un pamflet, adevărata stare a națiunii. Au pus în gura „bețivului” Celentano cuvinte bubuitoare care loveau sticla ecranelor amintindu-ne dacă mai era nevoie că în supermarket lucrează tinerii țării care au terminat administrație publică sau științe politice, pentru că cei care fac legile sau candidații lor trebuie
prioritar să fie în top Forbes, să dețină proprietăți sau să fie absolvenți de DNA cu masterul la Jilava sau Botoșani și diplome obținute pe derulare. Ei ne vorbesc de familie iar noi le asociem cu Messenger și Skype. Ne vorbesc de fonduri din care noi înțelegem cupon de pensie sau Western Union. Ne vorbesc de sănătate și se tratează în străinătate păstrându-ne cozile la medicamente înlocuitoare și tratamente fără contract cu Casa de Asigurări. Profesorii se chinuie pe salarii mici să pregătească generația emigranților de mâine ce-și vor semna invențiile cu „made în UE”. Ne bucurăm de minivacanță, fără să ne dăm seama că cineva a gândit-o, tocmai pentru că în vacanță oamenii cheltuie mai mult și aveau nevoie de bani, pe care iar o să-i scape printre degete, o să-i cheltuie nesăbuit să ne putem păstra locul eligibil din coada UE. Mai stă oare în puterea noastră să schimbăm destinul trist, să ridicăm privirea peste jumătatea plină a paharului?
