Într-o lume agitată, mereu în goana după agoniseală şi pricopseală, mai există oameni pentru care timpul se scurge lent. Aceştia privesc tumultul şi agitaţia din jurul lor ca pe un tren de mare viteză, cu pasagerii grăbiţi spre capătul drumului. În calmul şi liniştea lor îşi găsesc timp pentru poezie, sau poate gândesc în versuri, acompaniaţi de muzicalitatea sufletului lor. Constantin Georgescu este unul dintre aceştia, ba mai mult, unul care a avut curajul să-şi aştearnă gândurile pe hârtie, să le adune între coperţi, la vreme de… seceriş.
