{jcomments on}
Evadat din ţara orbilor Matei Vişniec a devenit un clarvazător. După foarte mulţi ani, piesa lui ajunge şi pe scena oraşului natal, decupat parcă din ţara lui Gufi şi umplut cu bufoni. În fostul oraş a lui Vişniec, teatrul vine mai rar decât anotimpurile şi cei care reuşesc să perceapă spectrul culorilor sunt dizidenţi.
În oraşul lui Vişniec o piesă de teatru este un eveniment politic, social, economic şi în cele din urmă cultural . O trupă tânără primeşte flori şi aplauze la scenă deschisă dar din păcate în sala arhiplină sunt încă o mulţime de spectatori cu ochelari de soare. Din spatele lentilelor fumurii privesc încă în alb negru o grămadă de gherţoi ce fac eforturi disperate să devină viitoare personaje ale lui Matei, pentru că oricât de “chior” ai fi nu poţi să treci cu vederea pe orbul care vorbeşte tare la telefon ” …da vină ăi cî îi moca… “, nu poţi tolera festivalul soneriilor de telefon, parfumurile stridente, cuşmele prea înalte şi orbecaielile intârziaţilor, semn că am ramas demni de inspiraţia marelui dramaturg.
bastonul de mut
