Când am ieşit în stradă, credeam că cineva a uitat să pună steagurile. Poate vremea mohorâtă să fi fost de vină, dar încă nu vedeam atmosfera de sărbătoare. Steaguri erau pe alocuri, zdrenţăroase, numai că aveau tricolorul decolorat,
murdar, sau chiar în culori pale, transparente, prin care se vedea cerul plumburiu. Urâte steaguri. Triste. Alteori umpleau centrul, viu colorate şi parcă dădeau tonul la sărbătoare. Acum, le compar cu o Românie tristă, în criză, cu oameni grăbiţi, săraci, mai atraşi de ofertele sărbătorilor decât de patriotism, tedeum, fanfare şi coroanele de care se ţin câteva personaje prefăcut afectate, dar bine ancorate în schema unui partid sau a unei instituţii. Cu sau fără eroi, ziua naţională a fost marcată de la oficiali şi până la chefliii care au găsit un motiv de a închina şi a ridica paharul într-un weekend prelungit din motive naţionale.
La Mulţi Ani Romania
