Gândesc uneori că florile sunt pentru cei trecuţi într-o lume mai bună, pentru că doar lor nu le-ar folosi altceva, aşa că indiferent de ocazie un cadou o să placă la fel de mult dacă este ales ca util, dulce, necesar, plăcut sau vorba aia: gestul contează şi nu musai flori. Başca faptul că de 1 sau 8 martie, în prima zi de şcoală, de Dragobete, Valentines Day, etc. costă bucheţelele de parcă le-au crescut de mici, le-au purtat la şcoală şi le-au udat la rădăcina numai cu apă minerală. Cu toate astea uneori nu poţi să tastezi <ESC.> şi trebuie să cumperi flori. Dacă tot suntem internauţi, online conected şi dependenţi de tastatură până şi pe telefon, zilele trecute mi-am propus să fac o surpriză plăcută unei persoane dragi mie dar departe. Nu o să credeţi dar ofertele de comenzi online pentru livrări de flori, cadouri sau bomboane sunt mai dese ca florăriile unui oraş. Până aici bine, numai că odată ce ai selectat imaginea buchetului dorit, (cam pipărat dar “face”) începe aventura. Deşi am câteva carduri şi conturi de money transfer gen PayPal cu care fac cumpărături din lumea largă, pentru Românica nu e suficient. Trebuie să-mi fac cont, parola şi pentru asta să completez un formular în care cred că le-a scăpat doar mărimea la pantofi. Numele de fată al mamei, locul de muncă, salariul, vârsta, şi alte inepţii pentru că atenţie!!!, doream un buchet de flori. Să mă mai mir de ce-mi umplu coşul de gunoi al căsuţei de e-mail cu ofertele “generoase” ale unor firme care habar nu au ce gusturi am, cu ce mă ocup, cine sunt sau măcar de unde, sau de ce ma sună unii care nu mai pot de grija investiţiilor şi plasării banilor mei. Aşadar indiferent dacă sunt virtuale, la piaţă sau la colţul blocului, florăriile au metehnele lor iar eu rămân la ideea ca un cadou poate fi bine ales chiar şi fără petale. Şi dacă tot aţi deschis să citiţi asta… vă propun aici un filmuleţ despre flori.
