Fără să mă dau critic de artă mă văd nevoit să scriu, pentru că în lumea lor, artiştii cunosc doar răsplata palmelor în aplauze şi bucuria de a savura odată cu cafeaua de dimineață ecourile din presa criticilor, despre spectacolul din seara precedentă. Ce pot să critic referitor la o conferință despre cei mai mari muzicieni români, rostită de Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu, o doamnă cu sensibilitate şi emoţii înlăcrimate? Sau, cum să critic interpretarea unor muzicieni în turneu, cu copil mic, nevoiţi să interpreteze piese pentru patru mâini la pian, pe o pianină acordată într-o pauză? Galeria de Artă a găzduit
evenimentul în cadrul sommerfest, ediția a II-a. Tot fără să critic, m-am așezat jenat de numărul scaunelor goale hotărât să reflecte interesul publicului Rădăuțean pentru artă, cultură, concerte, etc. Nici măcar cei câțiva snobi prezenți de obicei nu s-au putut rupe de piaţa cu străchini şi tiribombele cu figurine grotești. Mai mult de amorul artei, decât de speranța că poveștile captivante despre cum cei mai buni muzicieni români au cucerit lumea, începe o conferință pe parcursul căreia rușinea sălii goale, se dublează odată cu pauza luată de nevoie, când în sală a năvălit un grup de întârziați. În liniștea penibilă creată de răbdarea cu care așteptăm ca noii veniți, inclusiv copiii să-și găsească loc, un telefon intona în surdină o melodie ce semăna mai degrabă cu o rugăciune într-o limbă arabă. Am întors capul şi am realizat că nu ştiam că la Rădăuți sunt atâția refugiați. Mărturisesc că rușinea de la început s-a transformat în furie şi nu ştiu dacă interpretarea cu sensibilitate şi mult talent sau muzica şi aplauzele frenetice m-au răsucit făcându-mă să gândesc că probabil femeile musulmane, îmbrobodite, înconjurate de copii, şi bărbaţii lor, departe de lumea de care fug şi de ceea în care vor să ajungă, au tot dreptul să iubească și ei muzica, că problemele lor sunt mult mai mari decât ale noastre şi totuși şi-au găsit timp pentru pentru un bolero şi o pianină rablagită, o conferință într-o limbă neînțeleasă de ei, pentru că partiturile și muzica sunt universale.
