Ofuscată la maxim, o cucoană care a servit patria ani de zile din spatele unui birou bancar, mă întreabă mai deunăzi, dacă nu știu cine se face responsabil de ciopârțirea tufelor de tuia pitică, din fața BCR. Ce să zic? Presupun că aceiaşi care au plantat trandafiri sub pinii din părculeţul de lângă Primărie, ori cei care au luminat Colegiul Hurmuzachi când s-au proptit cu drujba în magnoliile și teii din față. De ceva vreme le numesc
românisme şi includ la pachet toate elucubraţiile cururilor în costume, cu pretenții de șefi, toate gândirile semidocţilor căţăraţi politic sau îmbrânciţi de nepotism în posturi de făurari de orice. Românisme sunt toate treburile făcute a la Dorel, cu recepția lucrărilor aprobată că merge şi așa. Deși toate sunt pe dos față de cum le-ar face locuitorii țărilor cu apă caldă, ne bucurăm de avantajul că plătim dublu şi durează triplu. Din același ciclu, "Românisme", tocmai am aflat de la ProTv că muzeul de artă al României poate fi vizitat virtual şi evident m-am repezit să beneficiez de noua găselniță numai că: error! Programul nu funcționează şi pe IPad sau iPhone. Și pentru asta o fi încasat careva destul, ca şi pentru alte proiecte cu miros turistic, făcute de mântuială, precum lucrarea din fața blocului meu, prin care un alt Dorel ne-a oprit cu tupeu apa rece, fără scuze sau vreo înştiinţare prealabilă. Vă invit așadar că de ziua muncii să comentați despre alte românisme, prin care ne-am evidențiat ca neam, evident ca neam prost.
Foarfeca alTuia
