La fotbal şi la politică se pricepe toată lumea şi unde vezi mai mult de trei indivizi adunaţi, recunoşti analiştii politici. Toată lumea îşi dă cu părerea, pricepuţii despică firul în patru şi bârfele se transformă în talk show. Dacă în alte ţări politicienii au trecut printr-o academie de ştiinţe politice şi şi-au tocit dinţii în istorie, filozofie, limbi străine sau diplomaţie, România califica miniştrii la locul de muncă. Cei mai hârşiţi dintre politicienii noştrii provin din stradă, gurile care strigau cel mai tare trăiască partidul meu, sau afaceriştii luaţi de val, cu cotizaţii mai substanţiale la culoarea partidului. Afacerile amestecate în politică au transformat spaga în lobby, au legalizat dumpingul şi concurenţa neloială şi au acaparat bastonul de orb al justiţiei. Numiţi pe criterii politice şi nu pe competenţă, electroniştii conduc agricultura, medici dau ordine arhitecţilor şi reforma învăţământului este plămădită de unii care şi-au bifat în CV, romana ca a doua limbă vorbită. Plăcuţe bilingve, învăţământ în maghiară, cetăţenii maghiare, moldoveni cu dublă cetăţenie, medici importaţi din Bulgaria şi asta în timp ce absolvenţii noştrii exportaţi în UE devin fată în casă sau grădinar, şi subvenţionează de acolo deficitul valutar al unei ţări în care toată lumea vinde, cumpăra dar nimeni nu mai produce. Am întâlnit recent un masterand în ştiinţe politice care a avut “privilegiul” de a fi consilierul unui politician ales, trecut prin câteva campanii electorale, a cărui semnătură cântărea greu, chiar dacă CV-ul era un produs cumpărat prin cotizaţii la partid. În ziua în care consilierul a fost concediat, alesul poporului i-a spus: “-În ţara asta noi facem legea – Legea lui Ohm !”
plasture pentru ţară
