E vremea colindelor şi a cadourilor, când firmele se întrec care mai de care să-ţi dăruiască calendare personalizate. Mari, mici, colorate sau electronice, calendarele, aceste ceasuri cu bătaie lungă ne amintesc că s-a mai scurs un an şi suntem mereu tentaţi să facem bilanţuri şi comparaţii, dar nu uităm să ne dorim un an mai bun. Am fost întrebat de mulţi dacă ştiu de existenţa unui program al manifestărilor cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Nu. Nu ştiu, pentru că nu există sau o fi ţinut secret. Dacă la Suceava programul apare în format tipărit cu imagini ce promovează Crăciunul în Bucovina, la Rădăuţi, ultima şedinţă ordinară de Consiliu Local s-a stins fără ca cineva să întrebe măcar despre un astfel de program, fără o cupă de şampanie sau o urare de „La Mulţi Ani!”. Praful s-a aşternut peste fostul festival de datini şi obiceiuri de iarnă ce umplea cândva străzile oraşului de urşi, capre, căiuţi şi dansatori, confirmând dacă mai era nevoie ca omul sfinţeşte locul. La cumpăna anilor ni se cere să fim mai buni, şi mai pioşi, să ne prefacem că nu vedem că oraşul în afară de brad, un parc şi primărie este în beznă iar în buricul târgului cel mai tare luminează semaforul. Probabil pe scena ce ocupă mult prea din timp o bucată de parcare va concerta cineva, sau poate e doar un accesoriu de sărbători, menit să ne aducă aminte de Boney M. Patinoarul de lângă sala de lupte e mai aglomerat decât cel din centru, unde oferta tiribombelor şi maşinuţelor nu pare să se suprapună peste datinile care atrag rădăuţenii. Până la urmă gusturile rămân discutabile şi încă mai e timp de compus urături elogioase pentru colindătorii ce poftesc la covrigi fără gaură.
ROABBA si Money B
