Ce ţi-e şi cu politica asta, grea ca şi carnea de porc dar se pricep toţi la ea ca experţii în colesterol. O să treacă iar multe luni până când ploile şi vântul vor spăla ofertele şi promisiunile de pe stâlpii şi pereţii oraşului. Feţe zâmbitoare şi optimiste, echipe colorate, vând promisiuni la pachet, arhivate sub sigle de partid. Cutiile poştale sunt neîncăpătoare ofertelor din partea candidaţilor. Administraţia pare un tort şi mulţi râvnesc la o felie cât mai groasă, uneori fără să ţină seama că au diabet. Ei, candidaţii par ceata de plozi din jocul scaunelor în care de fiecare dată unul rămâne în picioare şi părăseşte jocul. Toţi cânta aceiaşi melodie cu versurile uşor ajustate, platformele şi doctrinele se suprapun iar ţelul comun devine interesul de gaşcă. În campania trecută rădăuţenii erau poftiţi să scrie pe un panou amplasat central ce ar schimba în Rădăuţi. Au scris unii, apoi a dispărut panoul şi odată cu el speranţele celor care încă mai credeau că părerea lor contează. Faţă de acum patru ani schimbările nu sunt semnificative, nivelul de trai a scăzut, au crescut preţurile şi melodia promisiunilor a devenit şlagăr, fredonat deopotrivă de solişti şi de afoni. Câtă agitaţie şi bani cheltuiţi pentru ca micul cubuleţ de lemn să-şi lase amprenta într-un pătrat, după care urmează fireşte alianţe, coaliţii, voturi, plângeri, reclamaţii şi totul reintră pe făgaşul normal, unde părerea ta nu mai contează pentru că EI sunt aleşii şi numai ei ştiu ce-i mai bine pentru tine. Acolo, în cabina de vot, cântăriţi pentru o secundă ştampila în mână şi înainte ca tuşul să-şi lase amprenta şi întrebaţi-vă: – merită?
StanPilă
