Pe vremea când evadaţii din P.N.L. se numeau P.L.D. iar bucătarul Flutur nu-i mestecase încă cu P.D. după reţeta portocalie a P.D.L., au făcut băieţii un contract cu Primăria de şi-au închiriat o cameră în fostul hotel să vorbească şi ei în sediu. Anticipând că urmează vremuri maro au pus mâna de la mână (unii) de şi-au amenajat la standard o cameră pe a cărei usa au scris WC, unde să poată cugeta în linişte fiecare. După ce partidul a dospit şi PDL a ieşit rumenit din campanie, sediul modernizat a fost numai bun pentru cugetările de grup, camera cu pricina fiind folosită de tot etajul, clădirea aflându-se într-un avansat stadiu de degradare, pregătită parcă pentru apariţia unui investitor. Când ziarele au zvonit că se apropie campania electorală, partidul a fost pus din nou la foc mic şi după un obicei mai vechi, a făcut valuri, spume şi a dat iar în foc, cu galben pe-afară şi portocaliu în oală. Camera de partid a devenit mărul discordiei. Garnisit cu noi adepţi printre care şi investitorii strategici în camera de cuget, P.N.L.- ul îşi adjudecă spaţiul în timp ce P.D.L. se regrupează, adunând forţe tinere şi proaspete ce vor să anuleze contractul de închiriere ca să aibă şi ei un sediu. Până când se va stabili cine a pus partid pe clanţă, accesul vecinilor la tras apa rămâne limitat.
Buda Bar
