Salutări cu tristețe de la Soroca

Albă și maiestuoasă Cetatea Soroca străjuiește malul Nistrului, precum o santinelă din calcar, de pe vremea lui Ștefan. E tot acolo, mai frumoasă parcă, grație unui amplu proiect de reabilitare printr-un proiect transfrontalier.

Când am vizitat prima oară cetatea ne înfrățeam cu Drochia și m-au impresionat două lucruri: „Starostele” Nicolae Bulat și catapeteasma din paraclisul cetății. I-am spus primarului de atunci (Mihai Frunză) că nu suntem demni de a fi urmașii lui Stefan cu o catapeteasmă din PFL, pe care erau lipite icoane din hârtie, decupate din ziare. Hotărârea s-a luat scurt și s-a consemnat în cartea de onoare a cetății, că „de astăzi într-un an NOI vom aduce o nouă catapeteasmă în cetate”. Și zis și făcut! În mai puțin de un an, sculptată în stejar de rădăuțenii Chifan și Ianuș și pictată de Florin Bejinari, catapeteasma a ajuns cu mare greu si numărate opreliști vamale și de stat la cetate. Protopopul (de atunci) Ionel Maloș și Melchisedec Velnic starețul Putnei, deschideau atunci coloana celor ce au venit să asiste la slujba de sfințire.

Când am revăzut cetatea, am găsit-o tristă, fără Nicolae Bulat (odihnească-se în pace) și fabuloasele lui povești despre Leși și despre domnițe, în lucrări de restaurare iar catapeteasma dispăruse. Am întrebat și mi-au spus că a fost dusă undeva, în conservare, să nu se deterioreze din cauza lucrărilor…. . Mi-am adus atunci aminte că datorită nouă, devenise un obicei ca toate cununiile religioase din zonă să se desfășoare în paraclisul cetății.

Am fost din nou la Soroca! Mai frumoasă este cetatea, restaurată, cu mai multe acoperișuri, cu un lift modern pentru cei ce nu-i pot urca treptele, cu săli și exponate noi spre vizitare, cu ghizi noi (doar cu funcția….) și cu paraclisul împodobit de catapeteasma noastră. Era pe vremuri și o plăcuță pe care scria că aceasta „este o donație din partea creștinilor ortodocși din Rădăuți”. A dispărut. Acum e a lor, și de noi nu mai pomenește nimeni, poate pentru a ne aminti că totul este vremelnic și trecători suntem. 

Ce pretenții să mai ai când nici măcar pagina oficială a Primăriei nu mai pomenește cu cine suntem înfrățiți, ce să mai vorbim de „ARCANUL”, „OCHIUL DE PĂUN” sau altele…trecătoare