S-a inchis "OCHIUL DE PĂUN" festivalul  inventat acum 27 de ani, pe când eram mult mai aproape de lingura de lemn şi strachina de lut. De atunci şi până astăzi, editie de ediţie, bâtele de lemn, pălăriile de paie, argintul, lumânările, icoanele, sticla si dansul indienilor de Vâlcea ţin în perfuzie un festival ce s-ar fi dorit al ceramistilor care învârt oala pe roată cum au învăţat din strămosi. Măcar  pentru că din săpatul şi căratul lutului, din plămăditul ulcelelor nu faci avere, Florin Colibaba, acest ultim mohican al strachinilor de Cucuteni a primit titlul de cetăţean de onoare. Târgul meşteşugarilor, expozitia de chici, fieful tiganilor, se vinde la metru patrat în fiecare an, purtând un titlu ce nu se mai justifică. Horezu, Cucuteni, Marginea sau Corund nu fac casă bună cu Superman, Gucci, Adibas, Nuke, Keppa sau Prado, fie ele made in China, Ungaria sau EEC. Cum nimic nu-i veşnic şi cum s-au terminat atâtea alte lucruri bune, poate 27 de ani sunt destui pentru a nu întina complet OCHIUL DE PĂUN, traditia şi olarii. Puţini, cei care mai au lut în bătăturile palmelor, se pot întâlni şi fară slalom printre falsuri sculptate sau pictate, presate in forme cu pretentie de CERAMICĂ.

Străchinescu