Strada din fotografie nu mai exista, dar parca mai aud si azi ecoul vocilor in idis, in timp ce treceau spre Baia Evreiasca. Colectionez fotografii si de cele mai multe ori le aflu povestea trista, incarcata de parfumul vremurilor de odinioara. Cu parul alb de povara anilor si intamplarilor, batranul isi dezleaga amintirile: " - Obisnuiam sa beau la "Ciocirlia", eheee. Bufet! nu ca astazi restaurante la care pot intra doar sa merg pana la baie... ca-s cu prostata, in rest din pensie abia-mi ajung de lumanari. Nu mai e nici baia, nici bufetul, nici casuta mea spre care treceam prin fata bufetului. Mi-au dat pe ea bani in bataie de joc si nu m-au lasat sa iau nici portita de la soba. Acum guvernantii au zis ca ne repara si ne-au dat niste hartii de titluri cu valoare guvernamentala ori actiuni..., da' io nici nu stiu ce-i aia bursa. Mie sa-mi dea niste bani acuma la batranete, dar am plimbat la hartii prin primarie si am deschis la usi de m-am saturat. Mai demult am fost si la un domn apretat cu berou mare, care cica lucreaza in guvern, ca-i ales. Mi-a propus sa ma ajute el si s-a oferit sa-mi cumpere hartiile la jumate de pret. Io nu le-am dat ca nu stiam cat inseamna jumate din titlu in bani, da' oarescat acum am priceput. Am primit de la guvern, ca trebuie sa duc un numar de cont, mi-am facut si din asta, ca nu credeam vreodata ca voi intra in banca. Am inteles acum  ca jumatate din valoarea hartiilor inseamna  mai putin de un sfert din suma pe care mi-o va pune guvernul in cont. Astept banii, dar si ziua cand m-or chema iar la vot, sa-i intorc o mana de ajutor deputatului, de o jumatate din valoarea unei stampile." Da omul din mana a lehamite si-mi lasa poza cu amintirea lui despre Bufetul "Ciocirlia".

Sampania Electorala