Pentru ca nu se aude, de sus din balconul apartamentului meu, am inceput sa caut explicatia celor vazute zi de zi. Vad strada si curtea unei institutii. Functionarii, care pana mai ieri salutau de la 30 de metri constienti ca sunt platiti din banul meu si al tau, forfotesc cat e ziua de lunga. Oamenii vin si pleaca, unii grabiti dar altii stau la rand, pentru ca unii sunt mai egali decat ceilalti. Masinile lor au mereu ceva de carat dar cel mai greu o duc la iesirea din program. Probabil ....rufe multe la spalat. Unii functionari lucreaza si noaptea; cred ca prin rotatie, si nu cred ca-i usor sa lucrezi... pe intuneric. Mi-am dat seama ca-s acolo intr-o noapte, cand s-au batut cainii din haita de la ghena. S-a aprins becul, a iesit afara si i-a injurat pana au plecat. Cred ca unii au nume de sfinti. In zilele de sarbatoare sunt toti foarte veseli. Pentru ca nu pot distinge de la distanta ce scrie pe hainele lor, nu-mi prea dau seama cu ce se ocupa, dar pentru ca in linistea unei nopti i-am auzit pe unii zicand ca "cel mai bine se castiga cand te faci ca ploua" si ca-ti "lasa cel mai bine daca-l ierti" deduc ca depind de vreme...sau de vremuri...ca astea se mai schimba. Ce noroc pe mine cu balconu' asta. Nici de TV nu mai am timp.

Pen si Ion Aru