Micile cicatrici ale copilariei erau denumite de parinti semne de buna purtare. Deci: A trecut peste noi o furtuna, a rupt ceva copaci si a mutat acoperisurile caselor si blocurilor, crescand peste noapte pretul la tabla. Primarul declara: "- asta e!... ne pare rau, facem evaluari sa vedem poate primim ceva bani de la Guvern". Or fi ceva sanse sa primeasca, dar nu trag nadejde nici sa-mi repare acoperisul luat de vant si nici sa-mi "tencuiasca" masina batuta de ploaia cu gheata cat oul de porumbel. Important este ca Basescu este cetatean de onoare al municipiului si ca pentru asta o sa ne faca si noua o centura lata. Initiativa primarului nu ar trebui sa se opreasca aici, pentru ca mai exista un Putin care ne-ar putea da gaze moka, un Obama care ne-ar da vize U.S.A. si daca ar fi cetatean de onoare al minusculului orasel din nordul minusculei tari, probabil un papa ne-ar putea mantui de urgiile cerului ce s-au revarsat peste noi ca un semn, asa precum parintii isi dojenesc uneori odraslele neascultatoare. Te intrebi uneori ce vina avem? Poate avem vina de a fi uitat de randurile la butelii, de painea pe cartela, de lumanarea la biserica, de necajitul dintre noi, de vana in care faceai baie de doua ori pe saptamana, invidiind "tarile cu apa calda", unde toate aceste lucruri sunt banale si unde orgoliile marunte si inteligenta simulata nu pot inchide robinetul unui oras care vrea sa curga.