A-nceput de mult să cadă

Câte-un stâlp, ca nu-i de stat

Parcu-i proaspăt renovat,

I-au mai mai strâns dar cad,

Grămadă pe-nserat

Nu e soare, dar e bine,

Şi pe topliţă nu-i fum.

Omu-i liniştit acum,

Cad şi miguri, cad şi oameni,

Iar guvernul e pe drum.

Nu-s copii cu multe sânii,

Nu se împing, nu sar râzând;

I-a mustrat comunitarul,

Rând pe rând.

Gură fac că roata morii

Şi de-a valma se pornesc,

Cum prind puştii mici de-o şchioapă

Că aleargă, sau glumesc.

- "Ce-i pe drum atâta gura?”

- "Nu-i nimic. Copii ştrengari”.

- "Ei, auzi! Vedea-i-aşi mari,

'nalti ca stâlpii...

Doar că ...nu aşa de rari...

Cică vrei să stingi cu paie

Focul când e-n clăi cu fân,

Şi-apoi zici că nu-i de vină,

Că-i român!...

Stâlpi n-or mai cădea degrabă

Nu-i de unde aşa belşug...

Cum nu?, mulţi se-ntreabă

Da-n parcul de peste drum?

George Ciubuc