E plin oraşul de afişe din care un clovn zâmbitor ne anunţă că avem marea bucurie ca oraşul nostru să găzduiască un circ. Săracul ! Abia acum a aflat? Stadionul a devenit arenă, fără ca primarul să mai ceară aprobarea Consiliului Local, pentru schimbarea destinaţiei unui teren din domeniul public. Circarii plătesc, copiii aplaudă şi noi rămânem cu circul nostru, spectacolul dezbaterilor din Consiliul Local, în care cei mai fioroşi aleşi s-au întrunit pentru binele şi liniştea cetăţeanului.

Pentru ca spiritual legalităţii să domnească peste întrunire, consilierii au eliminat din start patru puncte de pe ordinea de zi. Oricum au rămas destule care să dea în clocot următoarele patru ore. Pentru că slujba şi rugăciunile nu au prea dat roade la întâlnirile anterioare, şedinţa a debutat cu un lot de luptători, împodobiţi cu medalii, cu muşchii umflaţi de ciudă că nu mai ştiu nici cine le este director, dar nici când o să le cumpere consilierii ăştia buni ciocolată, glucoza şi treninguri de campioni. Medaliatului antrenor nu i-a luat mult să înţeleagă că „nu ai cu cine mă...” şi a ordonat afară adunarea,  făcând loc unui gălăgios de vreo optzeci de ani, care nu are altă treabă decât să facă naveta la Primărie unde pâraşte la consilieri, că primarul nu-i montează patru stâlpi, ca să aibă şi el curent electric ca în UE, că la vârsta lui nu mai speră să prindă marea balastare, renovare, asfaltare a străzii Frâncei. Sesizând că vorbeşte cam singur, cetăţeanul a plecat lăsându-i pe aleşi să aprobe P.U.Z-ul pentru construcţia unui nou sediu pentru Judecătorie, în curtea Primăriei, să fie aproape în caz de nevoie, că prea îi freacă pe unii grija de câte miliarde pierde Primăria, dacă o firmă nu-şi plăteşte impozitul pentru terasa construită ilegal pe lac în loc să-i mai închirieze 100 de metri pătraţi. Într-o atmosferă destinsă şi plină de glume se mai aprobă câteva concesionări şi închirieri, după care se abordează pieptiş sponsorizarea de 500.000 de euro a magnatului austriac Gerald Schweighofer. Unii nu ştiu să-i pronunţe numele (pentru atâta nu se merită...), dar combat cu vehemenţă locul unde trebuie construit un bloc de locuinţe sociale: în str. Frâncei că zice primarul sau pe 1Mai unde a aprobat Consiliul. Cum nu poţi spune Schweighofer fără EGGER,  discuţia alunecă accelerat către interzicerea accesului camioanelor de peste 20t. în Rădăuţi, din direcţia Suceava. Pentru că unii consilieri nu sunt tocmai străini de manivelă şi basculă, discuţiile tensionează atmosfera, aerul condiţionat nu face faţă şi câteva creiere încinse monopolizează menajeria circului proliferând injurii şi expresii generatoare de beep-uri. Donisan şi Galan servesc şi resping între prost, puţoi, incult, ordinar, agramat sau nesimţit, preşedintele şedinţei face vocalize inutile, în horă intra şi Ardelean căruia Olărean îi mai serveşte două miştouri subtile cu apă maro dar scumpă, tocmai bune de părăsit şedinţa. Cu un jucător în minus atmosfera se destinde brusc şi se aprobă fără nici o dezbatere programul
  festivalului Arcanul şi al Zilelor Municipiului Rădăuţi . Iată cum sumedenia de probleme ale oraşului, ACET-ului, Serviciilor Comunale, Şcolilor, Spitalelor, pensionarilor, gigacaloriilor, se poate transforma brusc în cântec joc şi voie bună cu dezlegare la mici şi la bere.

Mihail câine de cric