Cam de când nu mai poţi da drumul la televizor de talk show-uri, cam tot de atunci a apărut şi aplaudacul. Inventat din şomeri şi pensionari, pentru a anima şi a da mai multă credibilitate spectacolelor sau discuţiilor din platou, acesta nu are opinie, preferinţe sau sentimente. El ştie doar că trebuie să aplaude, să râdă sau să strige „uuuu”, când panoul de comandă se luminează, pentru ca la final să încaseze 30 de lei sau produsele promoţionale. Sigur că şi aici, cei care aplaudă mai tare şi pe cine trebuie se pot evidenţia şi pentru ei se inventează funcţii, posturi călduţe, bine remunerate, fără bătaie de cap sau griji.

Cam pe la fraza asta ar fi trebuit să fac legătura cu asociaţiile de proprietari, dar mă gândesc că poate nu e cazul să fiu supărat pentru că o firmă s-a băgat cu bomfaierul în serviciul public de alimentare cu apă, mi-a încălcat abuziv proprietatea privată, pe motiv că nu doresc să-mi şifonez dreptul constituţional de asociere facultativă şi să mă fac membru în asociaţia de proprietari, şi m-a lăsat fără apă. Când am încercat să le explic că sunt cu plata la zi, mi-au replicat că nu am contract cu ei. Mă întreb atunci din noiembrie şi până acum în ce bază mi-au eliberat chitanţe?. Ilegal sau fals? De ce să fiu eu supărat că unii s-au înscris în asociaţia proprietarilor, pentru că şi lor le-a oprit apa. Poate e bine ca după micşorarea pensiilor, salariilor profesorilor sau militarilor, după închiderea spitalelor şi scumpirile de la apă şi benzină în sus, să ne înscriem în asociaţii. Taxa nu e mare. Sediu, contabil, casier, şef, cenzori, fond de rulment şi mai ceva utilităţi sau consumabile, dar când se împarte la cei mulţi nu se simte. Nu se simte nici dacă există câţiva datornici, ale căror restanţe sunt preluate de asociaţie pentru că operatorul facturează total asociaţie. Poate pentru cei ce reuşesc vara să acopere datoriile la încălzire din iarnă, asociaţiile sunt un lux pe care şi-l doreau demult. De ce oare s-or fi desfiinţat asociaţiile dacă erau aşa de bune şi cum o fi reuşit fraierii de la Servicii Comunale care vindeau apa la jumătate de preţ şi aveau angajaţi pe jumătate să gestioneze situaţia, nu mă prind oricâtă apă aş bea. Mă prind însă că apa are acelaşi gust, că distanţa de la Măneuţi la castelul Osoi a rămas aceeaşi, reabilitarea este încă la stadiu de promisiune, dar mă mândresc ca am acelaşi preţ cu întreg judeţul. Sigur asociaţiile sunt un lucru bun şi nemţii, elveţienii şi alţii ar trebui să ne copie. Ba chiar gândesc că la câţi utilizatori de telefonie mobilă există, o mână de băieţi deştepţi pot pune de o asociaţie, care să ne ajute să ne plătim facturile, ocazie cu care s-ar mai crea nişte locuri de muncă, pentru cei cu merite deosebite. Ei dar m-am luat cu scrisul şi nici n-am observat că a venit apa, tot fără contract, fără asociaţie, fără măcar să înţeleg de ce o firmă ce nu beneficiază de lumină, curăţenie şi alte lucruri în comun cu casa scării trebuie să fie în asociaţie şi să plătească funcţie de metrii pătraţi chiar dacă are doar un amărât de robinet pentru apa de la cafea?. Dacă tot încercaţi să constituiţi asociaţii cu arcanul, şantajând cu închiderea apei, pe viitor recomandăm să începeţi cu cabinete de avocatură, bănci, sedii de partid şi nu în ultimul rând Percepţia , Trezoreria şi Administraţia Financiară împreună cu vecinii de bloc.

acidACETiedilic