E greu să prezici la Rădăuţi că a fost ultima şedinţă de Consiliu dintr-un an, pentru că te poţi aştepta în orice clipă la o nouă extraordinară sau de îndată, menită să astupe precum zăpada, mizeriile unui an întreg. Mi-ar fi plăcut o ultimă şedinţă în care să se vorbească pe un ton scăzut, amabil şi amiabil dar pentru unii puterea cuvântului sta doar în decibeli. Mi-ar fi plăcut ca unii să-şi uite la intrare harnaşamentul politic şi zurgalăii vanităţii şi să gândească la cei pentru care sunt acolo. Spune o legendă că cei care cereau unei zeităţi un sfat trebuiau să-şi ţină mâna în gura unui leu din aur ce se afla la picioarele divinităţii şi numai cei fără gânduri sau interese ascunse rămâneau cu braţul întreg. Extrapolez şi mă întreb câţi dintre consilieri ar mai avea cu ce să voteze? Nu s-au reglat conturile de final şi nu s-au aprobat anumite viramente, pentru lucrări deja executate fără o aprobare prealabilă a Consiliului Local. Nici plata cheltuielilor suplimentare pentru lărgirea şi înfrumuseţarea “parcului ZO” nu au fost aprobate, şi indiferent câte asigurări mi-ar mai da paraspecialiştii şi megapricepuţii care au susţinut că i-au creat leului un microclimat asemănător cu cel din sălbăticie, rămân la părerea mea că „Leul în iarna” cu Peter O'Toole şi Katharine Hepburn nu se compară cu producţia low budget „leul fără cuşcă, zdrevenind în zăpadă” cu Florea Costel şi Gheorghe Năstase. Aprobarea unor bani pentru  Mănăstire a devenit dubioasă şi purtătoare de urme de ilegalitate. Aproape treizeci de salariaţi ai primăriei au ratat majorarea salariilor din neglijenţa celui care trebuia să iniţieze un proiect de hotărâre şi probabil că nonşalanţa zâmbitoare cu care a declarat că-i va plăti retroactiv din salariul propriu nu le va ţine de cald în cartea de muncă sau la pensionare. Doar trei puncte pe o ordine de zi au necesitat ore bune de dezbateri, pentru unii o adevărată artă de a bate câmpii în pas de defilare. Cu ani în urmă, şedinţele erau întrerupte de copii veniţi cu pluguşorul şi se terminau în clinchetul paharelor de şampanie. Măcar de-ar fi ăsta ultimul buhai absent cât despre şampanie ştim toţi că se bea cu prietenii insă pentru unii ăştia-s pe cale de dispariţie. În timp ce o salariată a primăriei încerca să le lărgească orizonturile cunoaşterii unor absenţi la ora de legislaţie, unui consilier i-au căzut gândurile în gură şi a exclamat: „- ia uite bă ce ţâţe are asta!”.E drept că tot un veterinar (inuman) a transformat capra din urătură în poziţie. Subtil ca o drujbă dar cât face că are umor, la mare căutare la ceas de cumpănă când vă doresc un an mai bun, convins că toate lucrurile merg în jos, numai baloanele în sus, dar nici alea nu rezista prea mult. Să aveţi sănătate că de minte nu duceţi lipsă - ca drept dovadă citiţi asta şi mă mândresc cu voi.

mânaţi măăăăi