Urmare a măsurilor anticriză oamenii au ieşit în stradă şi au schimbat frunza turistică a româniei cu indicatorul “atenţie cad pietre”. Deşi cam dă cu virgulă dacă şi preşedintele e om, mă întreb ce-o fi în sufletul lui, asta bănuind că are. Chiar! Cum te simţi astăzi faţă de ziua în care prin voia poporului ai câştigat alegerile în primul mandat? Omul care ieşea pe stradă şi făcea bai de mulţime, se prindea în horă aclamat de la opinca şi până la vlădica, cu mâna sărutată de plebe sau strânsă de alţi preşedinţi, omul preşedinte care ieşea la cumpărături în hipermarket cu soţia şi fără bodyguarzi, ei bine undeva a gafat, ceva a mers prost. Undeva iarna nu a fost ca vara şi când am început să trăim binele dorit de el, numele-i este hulit. Cum te simţi când priveşti de sus poporul care nu te vrea? Cum te simţi când prietenii şi apropiaţii te trădează invocând jocul politic? Cum este să stai pe vârful unei epave în derivă văzându-ţi prietenii salvaţi în bărci sau vapoare, iar în jurul tău doar ape tulburi? Cum este să-ţi întăreşti paza iar soţia să-ţi explice că femeile românce au sunat-o ca să te lămurească că eşti în plus? Ce faci cand RATB-ul da in judecata Jandarmeria pentru concurenta neloiala? Cum te simţi când preşedinţii altor state dau din mâna a lehamite şi fac glume proaste pe spinarea ta? Cum te simţi când mass media pe care ai crezut că poţi să o arestezi sau controlezi îţi terfeleşte imaginea în prime time? Ce este în sufletul tău prezidenţial când constaţi că sănătatea personală trebuie vegheata de austrieci şi vârfurile societăţii româneşti de odinioară ţin prima pagină a mediei din diaspora? Nu poţi să deschizi un ziar sau un televizor fără să auzi că poporul, poporul tău te vrea JOS! Constituţional, orice fost preşedinte beneficiază de anumite facilităţi deloc de neglijat şi bănuiesc că grija ratelor la banca nu ar fi un motiv de insomnii. Vorbesc unii de un preşedinte jucător. Ce fel de jucător? Pătimaşul cuprins de gambling, precum alcoolicul care a băut şi ultimul leu cu care trebuia să întreţină soţia şi copiii? Există oameni care au jucat sume foarte mari şi la sfârşit, când mai aveau o singură fisa, încă mai credeau în varianta lor câştigătoare, în combinaţia salvatoare, fără să fi ştiut nicio clipă că pentru a câştiga mereu trebuie să fii patronul cazinoului. Că ţărişoara asta-i scoasă pe tarabă am înţeles de mult, că-i jucată la o cacialma pe-o mâna moartă m-am prins, dar refuz să cred că oamenii în halate albe nu găsesc o cămaşă, cu mâneci lungi, care să se poată lega în nod marinăresc.

11doi