Contrariat de probleme existenţiale într-o lume europenizată şi globalizată, în care obiceiurile şi datinile se pierd între paginile arhaismelor, profesorul Petru Bejinariu scrie despre românii spaţiului geografic bucovinean, despre învăţământ şi învăţăminte, despre oameni, locuri şi fapte.
Poliţiştii de frontieră şi lucrătorii vamali din P.T.F. Siret au confiscat de la un ucrainean, peste 811 pachete de ţigări ce erau ascunse în portierele autoturismului. Cetăţeanul ucrainean B. Marian, în vârstă de 29 de ani s-a prezentat pentru a intra în ţară cu un autoturism marca „Peugeot”, în ziua de 13 iulie. La verificarea mijlocului de transport, au fost descoperite ascunse în portierele din faţă şi spate ale autoturismului, un număr de 811 pachete de ţigări marca „Monte Carlo”, de provenienţă ucraineană. Ţigările, în valoare de 3.444 lei, au fost reţinute în vederea confiscării de către organele vamale, iar şoferul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în valoare de 5.000 lei.
“ ...să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate să ducă...” şi oamenii în necaz devin mai uniţi, mai religioşi şi forţele lor depăşesc închipuirea. Am însoţit un transport de ajutoare destinate sinistraţilor din Dorohoi. Prieteni, mobilizaţi, care prin gestul lor minor au încercat să aline năpăstuiţii loviţi de ape. Poate că au făcut acest gest în numele Celui de sus, fără ca numele lor să apară undeva, dar merită să se afle că au dat bani, medicamente, mobilă, haine, mâncare şi chiar jucării. Ce nu ştiu ei ?! Că ce-au văzut la televizor este foarte puţin, din ce mi-a fost dat să văd la faţa locului, după ce s-au retras apele. Fără îndoială că gestul lor nu este singular şi mulţi dintre noi au făcut donaţii prin intermediul bisericilor sau a punctelor de colectare instalate de Primărie.
Întâiul cârmaci al ţării a inaugurat podul din pontoane de la Dorneşti. După inspecţia podului, la ora 9.00, Băsescu a mâncat un borş de fasole şi iahnie cu cârnaţi, la popota improvizată într-un cort militar. Militarii au terminat podul în trei zile iar drumarii încă munceau la şoseaua ocolitoare care face legătura cu podul. Podul putea fi construit mai repede şi probabil cu oameni mai puţini, dacă s-ar fi apelat la voluntari din Marginea, experţi în poduri fără autorizaţie de construcţie.
După ce meseria mi-a aruncat între ochi grozăviile vieţii aproape 20 de ani, credeam că am devenit imun şi nu mă mai las impresionat cu una cu două. Săptămâna trecută evenimentele m-au aruncat printre ape tulburi, lacrimi, leşinuri, muncitori în apă până la brâu, tone de mâl, poduri şi maluri surpate, drumuri rupte, reporteri uzi cu aparate stricate de apă, biserici devenite bucătărie pentru jandarmi, animale în putrefacţie, feţe triste, case dărâmate, buldozere şi basculante, bărci , ţipete disperate, lacrimi, ape tulburi, ţărani furioşi, femei ce mă implorau cu lacrimi să filmez şi casa lor de parcă le ajutam cu ceva, învăţători supăraţi, lanterne prin întuneric şi valuri furioase, cizme şi iar noroi. Weekendul vine ca o oază de linişte, cu primele raze de soare, cu festivalul „adunării fondurilor pentru sinistraţi„ şi apuc să deschid televizorul ; văd un guvern obosit, cu mâinile în şold în faţa unei ţărişoare cu oiştea în gard, al cărei birjar
